Știi că nu-l mai iubești când te trezești dimineața întreagă și nu-ți verifici telefonul în așteptarea acelui mesaj care nu a venit oricum de ceva timp.
Știi că nu-l mai iubești când ești fericită și nu-ți trebuie consolarea că el nu este fericit. Nu te interesează dacă relația lui merge prost, nu-i verifici profilul de facebook nici măcar din curiozitate, nu-l cauți prin baruri de noapte. Știi că nu-l mai iubești când nu-ți pasă dacă el știe că l-ai uitat. Nu-l mai iubești când nu te forțezi să spui minciuni despre cele mai grozave week-end-uri petrecute, evident, în imaginația ta, tuturor prietenilor comuni, când nu te plimbi prin cartierul lui în cele mai drăguțe și provocatoare haine din garderobă doar doar te-o vedea și va muri de ciudă că nu mai ești a lui. Știi că l-ai uitat când nu ieși cu bărbați prin locurile unde ieșeați voi doi, fiindcă vrei să fii văzută, când nu-ți umpli facebook-ul cu poze cu tine zâmbind fals, când ești completă și ești fericită, indiferent de ce stare are el.
Știi că nu-l mai iubești când te gândești zâmbind la amintirile voastre frumoase și nu te întristezi la câteva secunde după asta, când poți recunoaște că da, a fost o perioadă frumoasă, că ai fost fericită cu el, fără ură, resentimente sau melancolii. Știi că nu-l mai iubești când nu te mai convingi pe tine să îl urăști, deși oricum nu ai să reușești.
Știi că nu-l mai iubești când îl întâlnești întâmplător și-i poți vorbi amical, îl poți întreba ce mai face. Îl iubești încă dacă te prefaci că nu-l vezi doar să pari tu cea indiferentă, când de fapt ți-e frică de acea revedere. Îl iubești dacă te prefaci grăbită doar pentru că nu vrei să discutați mai mult și ți-e teamă de ce va crede el. Știi că nu-l mai iubești când nu-ți mai pasă ce credre despre tine și viața ta, despre relația ta, despre orice lucru cu care te confrunți.
Știi că nu-l mai iubești când nu mai simți nevoia să alergi la el în brațe de fiecare dată când viața îți dă o lovitură, când n-ai nevoie de îmbrățișarea lui ca să înfrunți viața.
Știi că nu-l mai iubești când te simți bine singură, când nu alergi în disperare să fii cu cineva, când poți merge la o petrecere fără să ai speranța că vei găsi pe cineva. Fiindcă dacă nu te simți bine în pielea ta, dacă nu te iubești pe tine, îl iubești pe el, și ai nevoie ca și el să te iubească pe tine.
Stai singură o perioadă. Acordă-ți timp, iubește-te pe tine, în primul rând. În seara în care te vei pune în pat și nu vei mai adormi cu chipul lui în gând, în seara aia, începi să-l uiți!
Jurnalul unei visătoare 