12 iunie 2013
Bună străinule,
M-am hotărât să-ți scriu din nou… Vreau să-ți scriu ca să înțelegi că sunt fericită, sunt iubită și am găsit două brațe care să mă înconjoare când mi-e frig sau frică. Brațele tale nu o mai făceau de mult timp…
Nu sunt supărata pe tine, să nu crezi că ăsta e motivul pentru care nu-ți mai scriu atât de des… Doar că, atunci când sunt fericită, eu sunt egosită, o știi atât de bine… Tu de fiecare dată când îmi dădeai aripi să zbor, eu mă cocoțam sus pe un nor și nu mai voiam să cobor să mă uit la nefericirea altora. Acum nu ești tu cel care mi-a dat aripi, tu ești omulețul de jos, de sub norul pe care m-am suit eu, și pe care-l văd neclar, ca pe un punct. Ești doar un alt om în mulțimea mare de oameni de care mie nu-mi mai pasă. Și de ce mi-ar păsa? Oricum nu mă iubești… Oh, acum urmează să mă contrazici în gând “Ba te iubesc!” ca un copil căpos. Știi tu, copil, ce-i iubirea? Acum taci, că nu știi să răspunzi. Nici eu nu știu mai multe ca tine, știu doar că iubirea e cea care mă face să zbor și să mă instalez pe un nor. Iubirea este cea care mă ajută să nu-mi mai pese de nefericire, mă face mai egoistă. Dar și mai frumoasă. Zâmbesc non-stop și oamenii care zâmbesc sunt cei mai frumoși oameni. Și nu mai ești tu motivul pentru care zâmbesc de ceva timp. Poate am trecut peste, nu mă grăbesc să spun deși îmi doresc să cred asta.
Te rog deci nu mă mai suna în miez de noapte doar să-mi auzi vocea, nu mai căuta să te gândești la mine și lasă-mă să fiu fericită. Măcar acum înțelege că am luptat pentru tine și, crede-mă lașă, doar eu renunț. Închid acum ușa de la inima mea și te las să aștepți la ușă. Și eu am așteptat la ușa ta un an întreg. Am trecut peste iarna grea, iubirea ta nocivă, și acum soarele strălucește tare. Se vede în ochii mei. Te rog să nu mă cauți, nu mai vreau să știu de tine…
Fără urmă de regret,
fosta ta iubire.
Jurnalul unei visătoare 